Consens: Legile Justiției.

Sinteza discuțiilor

În contextul în care noile Coduri (civil, penal, de procedură civilă şi de procedură penală) au scos la iveală o serie de neajunsuri privind organizarea judiciară, iar Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat unele modificări ale legislaţiei relevante, ultimul an a stat sub egida mai multor iniţiative de modificare a „legilor justiţiei.” După consultările extinse din cursul anului 2016, respectiv situaţiile tensionate din primăvara 2017, Ministerul Justiţiei a publicat un prim proiect la sfârşitul lunii august. O parte a acelui proiect a fost preluată sub forma unor iniţiative parlamentare, la sfârşitul lunii octombrie, rezultând proiecte de modificare pentru Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (Pl-x nr. 418/2017), Legea 304/2004 privind organizarea judiciară (Pl-x nr. 417/2017) şi Legea 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (Pl-x nr. 419/2017).

Întrucât au existat voci puternice, reprezentative, atât în corpul magistraţilor, cât şi în restul societăţii, care au contestat atât procesul de elaborare a acestor proiecte, cât şi conţinutul lor, Fundaţia Konrad Adenauer şi Programul său pentru Statul de Drept în Europa de Sud-Est, alături de Funky Citizens şi Expert Forum, au organizat în 20-21 noiembrie conferinţa Consens: Legile Justiţiei. Dezbaterile din cele două zile ale conferinţei au scos în evidenţă, printre alte probleme legate de cadrul legislativ, nevoia de comunicare, de deschidere a sistemului de justiţie faţă de cetăţeni şi celelate instituţii ori profesii.

Deciziile luate de magistraţi trebuie să fie mai bine explicate pe înţelesul oamenilor obişnuiţi; nu doar sentinţele pronunţate de instanţe, dar şi soluţiile adoptate de procurori. În cazul concret al hotărârilor judecătoreşti (inclusiv Deciziile Curţii Constituţionale), ar fi de dorit ca ele să fie pronunţate în şedinţă publică abia atunci când sunt deja motivate, astfel încât publicul larg să înţeleagă mai bine cum se aplică legea. Acest deziderat ar reflecta mai bine valorile fundamentale ale profesiei de magistrat, mai ales cu privire la modul în care se relaţionează magistraţii faţă de cetăţeni, justiţia reprezentând un serviciu public de importanţă covârşitoare în viaţa fiecărui om.

Concluzia generală a dezbaterilor din cadrul conferinţei este că modificările propuse pentru „legile justiţiei” au nevoie de timp şi răbdare, pentru a colecta punctele de vedere ale tuturor celor implicaţi şi afectaţi. Dacă sunt organizate cu tact şi pe îndelete, astfel încât să ofere şanse de participare tuturor celor interesaţi, dezbaterile privind proiectele de modificare scot la iveală subiecte, riscuri sau beneficii, care ar fi putut scăpa din atenţia iniţiatorilor. Din aceste motive, preconizata adoptare a „legilor justiţiei” în procedura de urgenţă „accelerată” se poate dovedi un nou eşec de legiferare, cu efecte nocive asupra sistemului de justiție. Politicile publice consistente și solide nu pot fi realizate în regim de urgență.

===

Programul conferinţei a fost gândit cu scopul de a facilita identificarea unor soluţii consensuale pentru câteva dintre cele mai controversate propuneri de modificare. Astfel, în cadrul atelierelor de lucru din 20 noiembrie, au fost discutate subiecte precum organizarea Inspecţiei Judiciare, regimul incompatibilităţilor şi interdicţiilor aplicabile auditorilor de justiţie (studenţii de la Institutul National al Magistraturii), regimul delegărilor şi detaşărilor pentru magistraţi, alegerea şi revocarea membrilor CSM, atribuţiile şi vârsta magistraţilor stagiari, respectiv gestionarea carierei magistraţilor.

Fiecare atelier de lucru a inclus o fişă tematică în care au fost expuse comparativ problemele şi efectele posibile ale modificării legislaţiei, respectiv întrebările care ar putea facilita găsirea unei soluţii. Fişele tematice au cuprins, în anexă, extrase din analiza comparativă realizată de Funky Citizens, în care proiectele de modificare (varianta ministerială şi varianta parlamentară) sunt puse faţă în faţă cu prevederile legale în vigoare.

Concluziile dezbaterilor din fiecare atelier au fost prezentate în cadrul dezbaterii finale, din 21 noiembrie, în faţa unui auditoriu compus din reprezentanţi ai instituţiilor publice relevante, ai asociaţiilor profesionale de magistraţi, ai mediului academic (profesori de drept, etică, economie) şi ai organizaţiilor societăţii civile.

Inspecția judiciară

Atelier 1 – Inspectia – Fișa atelierului

Discuţiile din cadrul atelierul au identificat drept corectă premisa că activitatea unui magistrat poate fi verificată ori inspectată numai de un alt magistrat. Prin urmare, Inspecţia Judiciară nu poate funcţiona decât în interiorul autorităţii judecătoreşti, iar modelele instituţionale de la CNI/ANI, CNCD sau CNSAS nu mai sunt relevante în discuţie, după cum nu mai este foarte relevantă nici lipsa de claritate a modificărilor propuse.

Chiar dacă ar deveni un organism autonom independent, Inspecţia Judiciară ar trebui să rămână sub autoritatea sau măcar sub coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât să poată fi respectată cerinţa ca inspectorii judiciari să rămână cu statutul de magistrat.

Participanţii au căzut de acord că există o vulnerabilitate în privinţa procesului de recrutare a inspectorilor judiciari. Soluţia corelativă ar putea fi recrutarea prin intermediul Institutului National al Magistraturii, pentru a elimina eventualele suspiciuni privind legăturile dintre inspectorii judiciari şi inspectorul-şef. O analiză a tuturor vulnerabilităţilor ar putea fi de bun augur, pentru a putea fundamenta modificări legislative complete şi eficiente.

Incompatibilităţi pentru auditorii de justiţie

Atelier 2 – Incompatibilitati – Fișa atelierului

Discuţiile din cadrul atelierului au explorat diferenţele de filozofie dintre cadrul legal existent pentru intrarea în magistratură (2 ani ca auditor + 1 an ca stagiar) şi cel propus în varianta parlamentară (4 ani ca auditor + 2 ani ca stagiar). Situaţia magistraţilor stagiari a fost tratată separat, în atelierul 5. Stagiile de pregătire practică (de câte 6 luni) ale auditorilor de justiţie nu au o reglementare suficientă în noile propuneri, tocmai din cauza diferenţei de abordare, la nivel conceptual.

Pentru a se putea aplica o sancţiune pentru abatere disciplinară, în noua filozofie a pregătirii practice de la nivelul INM, este nevoie ca textul de lege să conţină o interdicţie expresă. Astfel, participanţii consideră că ar fi oportună introducerea în lege a unui set de interdicţii, inspirat din punctul de vedere exprimat de CSM în noiembrie 2011 şi din Statutul auditorilor de justiţie, adoptat de Consiliul științific al INM în decembrie 2008.  

Pentru o deplină corelare cu alte prevederi legale în vigoare, odată ce ar fi introduse astfel de interdicţii, auditorii de justiţie ar trebui să aibă şi obligaţia de a depune cel puţin declaraţii de interese, poate şi declaraţii de avere. O astfel de măsură ar contribui în egală măsură la creşterea capacităţii de monitorizare a interdicţiilor, dar şi la conştientizarea responsabilităţilor unui magistrat, încă de la primul nivel de pregătire, din stadiul de auditor.

Delegări și detașări

Atelier 3 – Delegari si detasari – Fișa atelierului

De principiu, măsura detaşării magistraţilor trebuie să rămână aplicabilă doar ca excepţie şi doar temporar. Tot la nivel de principiu, ar trebui evitată detaşarea magistraţilor în afara instituţiilor din cadrul autorităţii judecătoreşti. Deficitul de personal din magistratură (aproape 600 de judecători şi peste 400 de procurori) întăreşte consensul participanţilor poziţiilor de principiu deja exprimate.

În situaţiile excepţionale în care se impune ori este oportună detaşarea unui magistrat, trebuie luate în considerare nevoile de personal ale instituţiei din care pleacă magistratul, dar şi atribuţiile din fişa postului către care pleacă magistratul. Astfel, participanţii sunt de acord că este inacceptabilă ocuparea de către magistraţi a unor funcţii cu încărcătură politică (ministru, secretar sau subsecretar de stat, consilier al unui demnitar, consul sau ambasador etc.) ori a unor funcţii al căror mecanism de numire este politizat (preşedinte de agenţie specializată, în cadrul unei autorităţi centrale, prefect sau subprefect etc.).

Participanţii subliniază că măsura detaşării este necesară in unele situaţii punctuale, dar ea nu trebuie abuzată cu scopul de-a «împrumuta» la nivel politic din aparenţa de integritate, imparţialitate, competenţă şi autoritate pe care o au magistraţii, pentru că s-ar aduce deservicii, concomitent, şi magistraturii, şi palierului politic. În acest context, participanţii au apreciat drept pozitivă recenta decizie CSM privind limitarea perioadei de detaşare la maximum 6 ani pe întreaga durată a carierei unui magistrat (circa ¼ din cei 25 de ani necesari pentru ieşirea la pensie).

Alegerea sau revocarea membrilor CSM

Atelier 4 – Revocarea – Fișa atelierului

Discuţiile au identificat câteva subiecte suplimentare, faţă de fişa tematică iniţială, cum ar fi imprecizia textului propus cu privire la termenul în care trebuie organizate alegerile pentru succesorul celui revocat ori situaţia în care nu se prezintă candidaţi pentru ocuparea postului, dacă restul de mandat este prea scurt. Faţă de aceste probleme, participanţii au sugerat că se pot împrumuta soluţiile legislative consacrate în privinţa Curţii Constituţionale, atât cu privire la durata restului de mandat, cât şi la eventuala reînnoire a componenţei CSM cu câte ⅓, din 2 în 2 ani.

Participanţii au căzut de acord cu privire la necesitatea îmbunătăţirii comunicării CSM cu societatea, atât la nivel instituţional, cât şi la nivelul fiecărui membru individual ales sau numit, cu scopul de a întări caracteristicile definitorii ale CSM: reprezentativitatea, diversitatea şi îndeplinirea misiunii constituţionale de garant al independenţei justiţiei. Un rol important al CSM, în privinţa identificării şi explicării valorilor fundamentale ale profesiei de magistrat, a fost discutat mai pe larg în atelierul 6.

Participanţii nu au putut concluziona dacă membrii aleşi ai CSM au un mandat reprezentativ sau imperativ, dar au subliniat nevoia ca exercitarea mandatului să se facă în egală măsură cu responsabilitate şi cu loialitate faţă de adunările generale ale magistraţilor. În privinţa membrilor numiţi ai CSM (reprezentanţii societăţii civile), participanţii au identificat mai multe probleme care-şi au izvorul în practică, nu neapărat în legislaţie, dar au arătat că propunerile privind segregarea CSM pe Secţiile de judecători şi procurori pot avea efectul de-a lăsa cei doi membri numiţi ai CSM fără activitate.

Atribuțiile și vârsta magistraților stagiari

Atelier 5 – stagiari – Fișa atelierului

Discuţiile au debutat cu o controversă privind nevoia unei experienţe preliminare şi dacă aceasta poate fi legată de un criteriu de vârstă. Opinia majoritară a fost că nu este necesară condiţionarea accesului în magistratură de existenţa unei experienţe preliminare, deşi este evident că o astfel de experienţă nu strică. Opinia minoritară, susţinătoare a experienţei, fie că ar fi legată de vârstă sau nu, atenţionează, însă, asupra riscului ca dovedirea experienţei să devină o formalitate lipsită de conţinut.

Participanţii au căzut de acord asupra nevoii de a creşte perioada de stagiatură practică şi asupra faptului că stagiarii ar trebui să fie expuşi la o multitudine de profesii juridice, inclusiv în cabinete de avocatură, pentru a înțelege mai bine contextul în care lucrează, pentru a se apropia de comunitate și pentru a-și dezvolta gândirea critică, dincolo de strictețea legii. De asemenea, a existat consens asupra faptului că majorarea la 4 ani a studiilor de la INM ar putea produce efecte negative cu privire la recrutarea de noi magistraţi în sistem, în condiţiile în care nu sunt evidente potenţialele beneficii. Tot în această privinţă, au fost identificate potenţiale confuzii între stagiile de pregătire practică din perioada studiilor la INM şi stagiatura propriu-zisă, de după examenul de absolvire.

Corelativ posibilelor efecte negative de mai sus, discuţiile au trecut în revistă nevoia unor dezbateri extinse cu privire la limita de vârstă pentru pensionare (55 de ani, corelat cu cel puţin 25 de ani vechime), cuprivire la mecanismele de recrutare din rândul altor profesii juridice, respectiv cu privire la sistemul de promovare (praguri de vârsta şi/sau experienţă).

Gestionarea carierei magistraților

Atelier 6 – Gestionarea carierei – Fișa atelierului

Discuţiile s-au concentrat pe etica profesională, pornind de la observaţia că judecătorii şi procurorii sunt parte a aceluiaşi corp profesional. Pentru identificarea valorilor profesiei, este nevoie de startul unor dezbateri extinse şi susţinute, cu membri sau reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale sau profesionale din jurul justiţiei, de la cetăţenii-justiţiabili (beneficiari), până la parlamentari (autoritate de reglementare). Aceste dezbateri sunt necesare pentru a găsi consensul asupra valorilor profesiei, fără de care nu se poate avansa în elaborarea şi adoptarea unui cod de etică pentru magistraţi.

Odată stabilit consensul asupra valorilor profesiei de magistrat, efortul de comunicare şi dezbatere colegială se poate concentra asupra celor mai bune metode de a furniza consiliere de etică pentru magistraţi, fără a înâmpina respingerea din 2016. În cadrul acestor discuţii, va fi necesar de identificat diferenţele şi suprapunerile dintre practicile disciplinare, cultura organizaţională şi etica profesională. Pentru a avansa pe acest front, este nevoie de un efort susţinut pentru «desensibilizarea» subiectului, pentru acceptarea perspectivei pozitive în privinţa integrităţii magistraţilor.

În acelaşi cadru conceptual, segregarea CSM pe Secţii (pentru judecători şi procurori, separat) se poate dovedi o practică toxică, pentru ca poate conduce la promovarea unor tipuri de persoane insensibile la nevoile colegilor din corpul profesional al magistraţilor, ci doar la cele ale colegilor din submulţimea de judecători sau procurori. Corelativ, trebuie discutat faptul că, din cariera magistratului, lipseşte posibilitatea de retrogradare, existând doar opţiunea demiterii din funcţia de conducere sau cea a excluderii din magistratură, ceea ce poate fi în detrimentul politicilor de descurajare şi/sau prevenire a comportamentelor indezirabile.

Comments (1)

[…] Toader propunea modificarea legilor justiției printr-un proiect care greu a apărut public. Noi am dezbătut, am analizat, răs-analizat, explicat și făcut o cronologie pe modificările, atât pe legile […]

Leave a comment