Spălarea banilor: adaptarea legislației și instituțiilor la o criminalitate sofisticată

Cadrul legal și instituțional privind spălarea banilor în România este învechit și nu mai respectă nici măcar cerințele minimale ce vin din calitatea de stat membru UE. România încă nu a armonizat legislația națională cu a patra Directivă pentru combaterea spălării banilor, în timp ce la nivel european deja există în lucru un nou cadru legal care să acopere provocările legate de finanțarea terorismului, monedele virtuale și identificarea beneficiarilor reali ai companiilor. O analiză pornită de la investigațiile jurnaliștilor de la RISE Project din România și Moldova arată o serie de vulnerabilități în cadrul actual de combatere a spălării banilor. De asemenea, documentul prezintă o serie de recomandări discutate cu profesioniștii din domeniu.

Țările est-europene precum România, Bulgaria sau Republica Moldova sunt adesea văzute ca spații predilecte pentru operațiuni de spălare de bani. Spălarea banilor este instrumentul care conectează crima organizată de criminalitatea gulerelor albe. De la rețele mici de crimă organizată și până la rețele transnaționale, toate folosesc scheme de spălare de bani pentru a albi câștigurile din activități infracționale precum traficul de droguri și de ființe, corupție sau evaziune fiscală.

Investigațiile jurnalistice din regiune arată că organizațiile criminale operează acum inclusiv în cyberspace, folosind noile tehnologii pentru a spăla produsele infracțiunilor. Deși nu sunt dominante, acestea par a fi din ce în ce mai des folosite. Cu toate acestea, din anchetele jurnalistice, nu pare că utilizarea unor instrumente precum cripto-valutele este privită de autoritățile naționale ca fiind o prioritate pentru cadrul legislativ și instituțional de combatere a spălării banilor.

Acest dezinteres pentru subiect nu este întâlnit și la nivel european. În vreme ce România nu și-a armonizat legislația națională nici măcar cu Directiva Europeană 2015/849 și a intrat în proces de infringement din această cauză, la Bruxelles se lucrează deja la amendamente la legislație care să întărească și mai mult lupta împotriva spălării banilor. Toate aceste elemente au fost discutate în cadrul unei mese rotunde cu profesioniști din domeniu (reprezentanți ai sistemului judiciar și administrativ cu atribuții în această arie).

Principalele probleme și recomandări rezultate din această întâlnire sunt:

• Evaluarea riscurilor este esențială pentru a înțelege care sunt domeniile vulnerabile și tipologiile de cazuri cele mai frecvente
• Standardele internaționale în materie (FATF) nu sunt foarte bine cunoscute, fapt pentru care practicienii nu le aplică, de aceea ar fi necesare formare și informare în acest domeniu
• Capacitatea de investigare financiară la nivelul procurorilor este încă scăzută, atât din perspectiva numărului de profesioniști în domeniu, cât și din perspectiva resurselor
• Pentru procurori, cadrul legal este unul limitativ și există reticență în reglementarea unor domenii noi precum cel al cripto-valutelor, fapt pentru care aceștia evită să meargă pe fluxul informațiilor dacă nu există suspiciuni că banii din spatele lor provin din surse ilicite
• Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (Financial Intelligence Unit pentru România) ar trebui să fie o instituție cheie, însă de puține ori sesizările vin de acolo; ar trebui evaluată efectivitatea acesteia de la sesizare la condamnare pe cazurile de spălare de bani
• Registrul beneficiarilor reali din spatele persoanelor juridice private este încă un vis îndepărtat, deși există obligația acestuia prin cadrul de reglementare european; este însă sesizată o responsabilizare mai mare a ONRC pentru a pune în practică un astfel de registru
• Există riscul ca unii profesioniști din domeniul juridic (avocați, notari, executori) să devină verigi în infracțiuni de spălare de bani, de aceea ar fi necesar ca și ei să fie implicați mai mult./ co-interesați în identificarea unor astfel de cazuri
• Deși există un grad ridicat de risc pentru profesioniștii din domeniul juridic să fie parte a unor astfel de scheme, pentru mulți nu există capacitatea de a verifica originea creanțelor sau de a face investigații financiare
• La nivelul unor instituții precum ANAF, este sesizată o lipsă a resurselor logistice în materie pentru a urmări astfel de instrumente (atât din perspectiva mediilor de stocare, cât și din perspectiva capacității de procesare a informației)
• Există însă un început de reglementare din partea Ministerului Finanțelor pentru această zonă, ultimele formulare pentru declararea venitului brut incluzând și solicitarea de includere a cripto-valutelor

La acest moment, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor a publicat un proiect de lege pentru transpunerea directivei europene însă este neclar circuitul de adoptare pe care va intra acesta – dacă va fi un proces decizional gestionat de Guvern sau dacă va fi preluat în Parlament. Indiferent cum ar fi, este crucial ca procedura de armonizare cu legislația europeană să nu fie una făcută pe repede-înainte. Deși întârzierea este una semnificativă, acest lucru nu ne permite să avem o legislație care să fie cu adevărat bine ancorată în vulnerabilitățile din regiunea noastră și nici insuficientă pentru nevoile practicienilor din domeniu. Comparația cu Republica Moldova ne arată că, cel puțin în ceea ce privește implementarea recomandărilor internaționale și europene, aceștia au făcut acest proces mai așezat, pornind de la primul pas necesar, respectiv analiza de riscuri.

Întreaga analiză poate fi citită (în engleză) aici: Money Laundering Patterns in Eastern Europe

Anchetele jurnalistice precum și cercetarea au fost realizate în cadrul unui proiect implementat cu sprijinul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România, de către RISE Project România în parteneriat cu RISE Project Moldova și Funky Citizens.